luni, 30 mai 2011

Hmm ...

Hmm ... m-am săturat să vorbesc cu voi ... râdeţi ... doar atâta puteţi. Da. Aşa voi face. Voi scrie totul pe hârtie şi vă voi împărţi şi vouă câte un exemplar. Puţin mă interesează dacă îl veţi citi ... La revedere !!! Pa! ...

-         Hei! Băiete! Eşti aici ca să înveseleşti publicul!
-         Da! Da! ...
-         Doar diaiate-am angajat ... ai un contract de respectat, băiete!
-         Dacă nu mai vorbeşte comicul, vrem banii înapoi!
-         Da! Da! ...
-         Linişte! Linişte!
-         Huooo! Huooo!
-         Vreau banii înapoi, ticălosule ...
-         Daaa!!!

Vocile se auzeau tot mai încet în timp ce urcam în fugă scările înguste ale crâşmei în care încercam să câştig ceva bani şi eu. Încă o dată o dadusem în bară. Iarăşi vorbesc singur. Aveam o melodie în urechi, ce stăruia de când am plecat din hruba aceea ... hmm ... da, e ceva clasic, dar nu reuşesc să îmi dau seama de unde să o apuc ... o mai auzisem si alte dăţi ...
-         Claude Debusssssyyyyyy ....... şopti un copac de lângă mine...
Nu m-a mirat decât faptul că trunchiul anonim pe lângă care treceam era proaspăt plantat şi nu îmi amintesc să îl mai fi văzut vreodată. Precis în locul acela fusese un coş de gunoi până mai deunăzi. Chiar ieri mi-am aruncat un chiştoc acolo ... ciudat.

-         Zbang! Zbang ...! Zbang ... zbang ... zbang ...

M-am oprit. Număr bătăile ... doar unsprezece ... În mod normal acum eram doar la mijlocul show-ului ... nu, nu ... nu e de mine să fiu comic cu carte de muncă ... toată lumea să aibe impresia că mă cunoaşte ... să fiu cunoscut ... haa ... nu se va mai întâmpla asta niciodată.
Merg. Noaptea s-a lasat de ceva vreme, iar umbrele ei mă urmăresc de când am plecat de la lucru ... hîhîhî ... cam aşa ar suna râsul meu dacă l-aş transcrie fonetic ... am impresia că sunt urmărit. Ca să nu fie doar o impresie, ci o certitudine, trebuie doar sa mă opresc ... se aude acum un fâşâit şi ... da, am auzit clar nişte paşi care s-au oprit concomitent cu mine. De unde am eu bafta asta? Hahaha … e doar un câine mititel şi eu tremur din toată fibra … numa’ mie mi se poate întâmpla asa ceva. Da e de bine, am acum un prieten care mă însoţeşte în drumul meu.

-         Vino cu mine!