- Hei amice! Ai ochii in spate!?
- Da uităte tu mai atent, fraiere!
Pentru Vlad era deja prea lung acest schimb de replici. El era omul faptelor, nu al vorbelor. O scurtă ezitare a necunoscutului de care se ciocnise la intersecţia celor două străzi slab luminate, nişte ochi bulbucaţi cu o privire înspăimântată, iar rezultatul ... o mică găurică aşezată simetric pe fruntea băieţaşului de cartier. Vlad nu era tot timpul răbdător cu oamenii ...
În schimb Alex avu un drum fără peripeţii. El nu era grăbit ca prietenul său, aşa că era mult mai atent la lumea care se derula liniştită în acea primăvară capricioasă. Începuse să picure şi doar nouă grade arăta termometrul. Gândurile lui alunecau în amintirile de peste vară...
"E la şapte un concert ..." îi şoptise prietena ei.
"Hai te rog, vino cu noi" continuase ea, apoi se aşternu o tăcere stânjenitoare. Alex era nervos din altă pricină şi mai întâi refuză ... cu jumate de gură murmură un răspuns ambiguu, iar fetele luara drept încuviinţare următoarea replică ...
"La şapte deci ..." şi vroi să mai spună "trebuie sa fiu deja în altă parte..."
Dar ea nu-l lăsă să-şi continue gândul.
"Uite mă că vine!" exclamase ea, iar el nu putu să strice bucuria prematură a fetei. Îşi călcă planurile şi promise încă o dată că va fi acolo.
Dar nu fusese să fie aşa. După o oră se reîntâlni cu ea şi printr-o idee pe care o rostiseră instantaneu, schimbară aparent planurile. Seara aceea fusese de neuitat in mintea lui Alex ... el nu ştia dacă si într-a ei, dar timpul trecuse extrem de repede.
Acum însă, Alex nu se mai gândea la ea. Fără să îşi dea seama, paşii îl purtau neîndoios către gară. Ploaia devenise de o fortă neobişnuita, dar el nu simţea asta, iar când orologiul din vârful Bisericii Evanghelice bătu de unsprezece ori, străzile deveniră pustii dintr-o dată.
"Trebuia să termini ce ai început!" îşi spuse pe un ton de reproş.
"Dacă eu aşa prefer ... peste câtva timp voi continua şi poate voi şi termina."
"Ei bine, eu voi fi deacord cu chestia asta" îşi replică, în sinea lui, pe un ton laconic, "doar doar dacă va cădea ultima variantă" şi deja visa cu ochii deschişi.
Totul era pe dos în acel timp, deşi oarecum îşi revenise, se reîntâlnise cu Vlad şi îi povestise tot ce se întâmplase. Se despărţiseră de circa zece minute. Vlad se grăbea la o întâlnire şi plecase pe jos, aşa îi era dorinţa.
